In înghemuiala întunecată din pătură
Mă gândesc
Viitor.
Ghemuiala asta e ucigătoare!
Ah,cât aş vrea să fiu o lumină.
Nu ştiu,ceva....
Să n-am trecut,
Nici viitor,
Ci doar prezent.
Întunericul mă soarbe...
Mă doare...şi plâng.
Iubesc
Inutil...
Poezia.
Încă stau chircită sub pătură
Şi scriu poezii pe telefon.
Vorbe aruncate într-un adânc.
Inimă.
