Halal.

D


Cum gândește un om semi'mort? Hai să analizăm problema, deși gândită oarecum fără informații, ci doar cum gândeste un puști, mă rog o puștoaică la vârsta de 17 ani, neîmpliniți.Frate, când un om încearcă să se sinucidă, înseamnă că are motive, în majoritatea cazurilor.Acum simt o durere de burtă și îmi tremură mâinile.Văd puțin încețoșat, dar vreau să continui ceea ce am început.Cum gâ
ndește un om semi-mort?Gândește ca un terminat.Vrea să încheie orice socoteală cu viața, fără să îl intereseze ce se întâmplă apoi.Bine,acum...este o anumită teamă întâlnită, dar văzând lumea asta plină de oameni care nu gândesc atunci când afirmă ceva și care, bineîțeles,nu aduc argumente atunci când afirmă ceva, se autodistrug.Ce poți să faci?Te mutilezi.Încerci o dată, de două ori, de trei ori,ok...schimbi placa dacă nu merge așa.Sau poate e prezentă teama de care vorbeam mai sus.Nu te poți consola de prea multe ori.E nașpa când chiar nu ai nimic de spus și, dacă reușești să spui ceva, este folosit împotriva ta, ce rahat!La o anumita vârstă nu ai nimic de spus.Trebuie să te lași coordonat doar de un singur om care, cică,le știe pe toate, dar analizând greșelile pe care le-a facut, nu de multe ori învață din ele, iar tu, copil, trebuie decât să taci și să rabzi.Întrebarea este de unde atâta răbdare?Dumnezeule, încerci să te controlezi, taci, și tot ești atacat!Ce rămâne de făcut?Când vezi mereu că se repetă secvența, când auzi mereu aceiași versiune de "elogii" aduse la adresa ta, te sictirești.Ți se ia.Preferi să ai o viață neagră și să lași în urmă suflete zdrobite...alea, câteva.De ce trebuie ca un om sensibil să nu poata răbda?De ce trebuie ca oamenii mai mari ca noi să aibă întotdeauna dreptate? De ce nu poți să îți afirmi punctul de vedere și chiar să îl impui?De ce?Cred că voi rămâne cu întrebările astea și atât, nimic mai mult.

Incolor,inodor,grefa


Viața, ca o zală ruginită reflectată în soare
În propria-mi minte adoarme.
Doare.
Simbolistica sângelui, o scobitoare
neisprăvită îmi retează dinții,
Pregătește un regim.
O budincă vrea răcorire,
La fel și o scrisoare vrea citire,
Iar eu aștept să adorm unde doare.

Agale

D
Bulevardul vieții mele
Pocit de vâltoarea sângelui
Și îndopat de dopurile din urechi
E pur și simplu amestecat.
Durere? Nepăsare?
Orgoliu? Enervare?
Ieși mă de aici!
Figurant meschin și plin de el!

Pace

Același eu mă aflu aici
În bezna cea aiurea
Lângă monitorul ăsta ce te îmbătrânește
Zis calculator,
Al cărei vreme nu mai piere.
Aici sunt eu
Un blestemat de om,
Un obstacol vizibil,
Un imperfect.
Și sunt diferit.
Aici e cu cenușa, eu sunt tot colorat,
Aici totu-i plouat, dar eu nu sunt decat...
Uscat!

Mustrare

O multitudine.
Asta se afla in micul rucsacel
Ma abtin.
Mustrare crancena!
Traversand obstacolul ajungi in paradis.
Lalele!!!!

Gandire.

Asa incepe totul.
Se dezlipeste de amorteala
Se deschide in fata soarelui,
Cerandu-i confidentialitate.
Zambeste.
A capatat incredere.
Calea spre primavara.

Nevroza

Inganarea iadului egala cu intoarcerea in abis.
Ea priveste printr-un vis la capatul tunelului.
Miroase pamantul,iar si iar si iar
La nesfarsit...
Si lasa intre craci miresme fara marci
Si plange langa el,langa-un copac fidel
Inecandu-si mierea dupa barci.
Viata ceea fara de cusur loveste tare imprejur
Ineaca orice spirit de speranta,
Imbata fiecare fir de ata.

Arunca in trecut orice soi de inganare,
Orice disperare,
Orice vis ce spera sa ajunga aproape de mare,
Tot ce a facut,tot ce a gresit,sau doar ceea ce a sperat
Totul este ruinat.
Petala ce alta data o mangaia
Manjita toata in ros' e acum
Miroase a sange si a boala
Miroase a nebunia ei goala
Si a o fiinta ce nu poate fi tare...

Infinit

Sta intre patru pereti
Doi albi si doi negri
Simte fiecare vibratie a scaunului
Se indreapta speriata la fiecare zbuciumare
Predomina o durere nemarginita,
Transformand dragostea in faclie.
Ingana neincetat un nume fara vlaga
Si-l plange,si-l jeleste,
Privind spre infinit.

Imprastiala

Nu e nimeni,stiu.
Trebuie sa imi gasesc refugiul in propriul meu lacas,
In propriu'mi adanc...
Nimeni nu mai intelege
Nici macar eu
De ce viata trece ca o furtuna?
De ce provoaca dezastru?
De ce face ravagii?
De ce dureaza putin,insa simtit insutit?
De ce?
Amintirea-ti e intruchipata in minte
Provoaca zbucium acum.
Imi tradeaza umbra increderii
Si simt un suflu taios.
Vrea sa-mi reteze gatul
Tata!

Drum

Aud sunete sub apa.
Simt cum imi intra in urechi,
Realizand ca ma panichez
Caldura sufocanta
Abur
Alb gol
Tacere intunecata
Durere de stomac
Goliciune.
Doi sani cuprinsi sinistru de apa
Picioarele goale tremura,
Iar picatura isi face meseria
Cade.
Par ud si fata stearsa.
O zgarietura ce ustura imi aduce amintiri infricosatoare
Si un telefon plin de picaturi scurse dupa deget.
E agitatie,insa si placere
E fericire
Si e cada,sub dus.

Siguranta pierduta

Chircit intr-un stramt lacas ce seamana cu o mana
Simt cum pierd din aer.
Am impresia,sau poate nu,ca o sa dispar din peisaj
Ca o sa ma afund intr-un loc mult prea pustiu,
Intr-o groapa mult prea prafuita.
Presimt ca o sa-mi vad sangele scurgandu-se pe jos
Si ca nu am sa apuc sa-l vad cum se opreste.
Infern canicular ce da o nuanta de taram
Si o privire crunta ce-mi provoaca nod in gat
Adanc...
Nevoia de libertate ia amploare
Si regreti acum ca ai facut un pas prea mare
Pacat,simti ca ai primit prea mult?
Oricum e tarziu...
O sa sfarsesti acum.

Ochi mutilat.Ochi orb.

Priveste-ma!
Spune-mi ca a fost un cosmar
Si ca ma voi trezi
Si ca imi voi spala ochii
Si ca...spune-mi,de ce vad alb si..negru
De ce acum e diferentiata lumea mea?
Spune-mi tu deoparte
Jura-mi ca am visat!
Il vreau inapoi
Aici!!!
Uita-te in ochii mei mari,
Cei plini de vinovatie,
Cei nesanatosi!
Ca mine.
Cei care au frant inimi fara strop de scrupule,
Cei ce toarna sangele cel mai inveninat peste fata mea,
Fara ca macar sa aiba vreun amarat de motiv,
Fara ca macar sa ii ating!!
Nu.
Si nu.
Nu ei sunt vinovati.
Eu,tu..spune-mi...
Unde'i e perechea?
Ochi mutilat.Ochi orb.

Motiv

Traiesc o viata incinsa de sunetul tobelor
Ma cufund in probleme ca nimeni altul
Ma asez in genunchi,ma ridic
Apoi pic
Tulburat de fiecare miscare pe care o fac
Indrept ochianul catre el
Cel visat.
Acum insa s-a indepartat si vrea libertate
O durere imensa se abate inspre toate celelalte
Celelate ganduri obscure inghitite si...
Celelalte idei marginase.

Refuz

Departe de realitate
Mă cufund în amortite şoapte
Mă răstogolesc la întrebări negativiste
Ştiu,sunt singur în tablouri triste.

Singur de tot
Departe de orice antidot
Plec şi mă arunc în primul val
Clar!Nu mă înec,e în zadar.

Aştept doar o secundă
O clipă ce se înfundă
Un mic regret
Şi totuşi vreau şerbet.


Tot ce am avut
S-a scurs,nici nu ştiu,s-a pierdut…
Încă aspir la o nemutilată viaţă
Legată de un ghem de aţă.

Am decât pustiu…
O uliţă şi aia mânjită străveziu
Deznădejde şi totuşi puţin de verde
O lume ce pierde.

Prinde-mă!

Întrezăreamm o lumină
Câtuşi de puţin de puternică
Şi s-a stins.
Apus.

Suspin

Aş muri,aş dormi,aş trăi.
Departe de nori
Atinsă de vânt,
Legănată tandru.
Şi-n fulger să cânt,să ascult...
Să plâng.

Tuş

Dor de tot
Zilele de ploaie,
Ferestrele aburite,
Baia înfumurată
Dor de ele
Mireasma cafelei,
Şoapta apusului
Te înşeli
Doar duş!

Lume

Doar mi-aş dori.atât.
Să pot.
Să vreau.
Să tac.
Să rabd.
Să nu mai spun nimic...
Decât atât.
M-a durut!

Stâncă

Sunt un fluture venit din amintire,
Îmbătat de parfumul florilor de măr.
Mă întrec la dans cu albine împovărate de nectar,
În trilurile rândunelelor.
În apropiere,izvorul îşi croieşte
Drum printre stânci,
Zdrobindu-se rareori.
Înconjurat pe de o parte şi pe de alta
De covoare moi şi verzi,
Pictate cu flori parfumate.
Compot gustos!

Fereastră

Ca un galben sau ca un portocaliu
Se înalţă înaintea soarelui arzător.
Asupreşte lumina,
Oprind razele care,de obicei
Se reflectau în geam
Şi mă trezeau.
Acum,mă pot trezi când vreau.
Ca nişte portocale calde
Mă sorb spre ele.
Mă inspiră şi mă farmecă
Mă atrag în lumea lor.
O umbră se abate înspre mine,
Dar nu îmi este teamă
Ştiu.
Se joacă.

Predominant

Primăvara amuţeşte la gândul că încă va mai bate vântul.
Frunzele îşi recapătă culoarea.
Amurgul durează nedefinit.
Conturul bulevardului amuţeşte la chemarea serii
Şi e tare abstract încă.
Ghioceii scot căpsorul dezgolit şi se înspăimântă
Vântul şuieră zburdalnic
Şi predomină iarna.

O lumină

In înghemuiala întunecată din pătură
Mă gândesc
Viitor.
Ghemuiala asta e ucigătoare!
Ah,cât aş vrea să fiu o lumină.
Nu ştiu,ceva....
Să n-am trecut,
Nici viitor,
Ci doar prezent.
Întunericul mă soarbe...
Mă doare...şi plâng.
Iubesc
Inutil...
Poezia.
Încă stau chircită sub pătură
Şi scriu poezii pe telefon.
Vorbe aruncate într-un adânc.
Inimă.

Metal

Suficient să mă alini,
Să nu mă laşi,
Să mă jeleşti.
Să-mi înmoi veninul în sudoarea ta,
Să-ţi înbini destinul în privirea mea.
Aşteaptă.
Ragi precum un tigru înfuriat
Ce aşteaptă prada.
Îţi tulburi ochii înebuniţi de soare
Şi cazi în pielea mea.
Să mă opreşti...
Îmbibă viaţa într-un nămol,
Într-o băltoacă groasă.
Miroase pământul.
Urmează sărutul.Pas.
Simte valul.
Atârn de un şubred fir
Şi mă legăn adesea.
Mă trezesc.
Îţi spun poveşti.

Violet

Chiciura te inspaimanta cand o privesti,
Mirosul de mancare de la cantina
Iti dezgheata simturile.
Oamenii danseaza pe patinoar
Privirile sunt acaparate
De luminitele din copacii amortiti.
Vietile noastre sunt atat de impletite...

Visul

Copaci inmarmuriti de ger.
Tu te invarti intr-o lume veche,
Unde nu te poti juca iarna
Zapada sforaie ,calcand-o.
Vantul iti suiera prin urechi
Stralucirea te acapareaza.
E bine cand te uiti in sus
Trebuie doar sa visezi.

Denisa.

Asa cum ma vezi acum
Sunt asa,dar altfel.

Debarcader

Ma cufund in adancul cartii toata,
Tresar la fiecare zumzait de afara.
Doresc o inima veche,
O dragoste tarzie,
O amiaza doar mie.
Cugetam in suspin si in oftat.
Asteptam o minune.
Nu vine singura,
Cheam-o!

Inec

Profund ma cufund in abis
Prostia omeneasca e in top
Nu stii cum sa te mai feresti
Ostacole de fier,
Tragaci incalzit.
Te incadrezi oare in cerintele CV-ului?

Punct.