Sta intre patru pereti
Doi albi si doi negri
Simte fiecare vibratie a scaunului
Se indreapta speriata la fiecare zbuciumare
Predomina o durere nemarginita,
Transformand dragostea in faclie.
Ingana neincetat un nume fara vlaga
Si-l plange,si-l jeleste,
Privind spre infinit.
