Taina

Când tunetele te înfioară
O să visezi, prin dor,
O domnișoară.
N-am să mă las pradă lumească,
Voi fi tot cea care-ți șoptește ploaia
Tot cea care-ți așterne calea.
Te voi cuprinde-n taina nopții
Și te voi adora.
Tu vei vedea doar o cămașă.
Un alb prelung fără de chip.
Un trup subțire.
Forme calde
Se unduiesc,apropiindu-se.
Tu te vei speria
Și vei cădea în ploaia ce tocmai s-a pornit.
Am să-ți descânt prin al meu glas,
Să nu te pierd, să nu mă lași.
Am să te legăn în cearceaf
Și tu ai să adormi.
O să-ți ascund veștmintele sub pat
Și n-ai să pleci
Doar dezbrăcat.