http://www.youtube.com/watch?v=s1eUO6u3RN4

A fi sau a nu fi ... la metrou?

Metroul, calea de acces în lumea vie. Se spune că totul ia curs după cum se așterne în viețile noastre dimineața. Astăzi pentru mine a fost o primă dimineața în București. O primă dimineață cu metroul. O primă dimineață în care văd persoane citind în public.
În general, oamenii se simt amorțiți dimineața, plictisiți sau călăuziți de visul de aseară, rămas în subconștient. Un vis legat de criza economică ce ne domină, de lipsa banilor, de copii care cer jucării printre țipete și lacrimi de brontozaur, sau pur și simplu, un coșmar real. Un coșmar trăit, simțit și greu de învins. Cam asta se citește pe chipul majorității oamenilor.
Dar, există metroul! Lăcașul unde, de dimineață, te cufunzi în cartea pe care ai luat-o special pentru a fii fruntaș în fața vieții. Începând de aici, totul variază. La fiecare stație urcă cel puțin două persoane care, înainte de a face primul pas, lasă loc cărții. Astfel, la prima stație, urcă două domnișoare, evident, cu ochii în cărți. Ca și o primă impresie, cred ca sunt studente, deci, sunt motivate. Dar, ochii mei nu se mulțumesc cu atât, vor detalii. Pe una dintre cărți scrie “Sărbătoarea iubirii”. Ok, se pare că nu faptul că sunt studente le motivează,ci faptul că sunt îndrăgostite. Într-adevăr, aș citi și eu o astfel de carte, sună interesant . Încerc să dau un zoom și să descifrez numele celei de-a doua cărți. Mhm, există doua variante, ori este literatură japoneză, ori chineză, nu mă descurc, scrie Haruki Murakami. Dar, rolul meu de observator a fost dobândit pentru că am aflat că una dintre domnișoare este îndrăgostită, iar despre cealaltă că este studentă la japoneză sau chineză sau doar interesată de cultura respectivei țări.
Așadar, mi-am propus ca în decursul zilei de astăzi să nu fac altceva decât să mă plimb cu metroul, să analizez oamenii care citesc și să aflu ceva caracteristic despre fiecare persoană în parte.
Dacă, din întâmplare, credeați că băieții “rai” nu citesc, vă înșelați amarnic! Recunosc, și eu credeam asta și eram chiar convinsă, însă așteptările mi-au fost înșelate în momentul în care un grup de cinci sportivi au pășit în minunata lume a metroului. Trei dintre ei aveam cărțile în brațe. Deschise! Deci, citeau. Am făcut un gest nesimțit, acela de a mă holba la fiecare carte. Mama îmi spune mereu că nu e frumos să te uiți în/ la lucrurile altcuiva, dar o voi dezamăgi și de data asta. Revenind, unul dintre ei citea o carte a lui Shakespeare, altul cred că citea ceva referitor la cum să mâncăm sănătos, iar ultimul “Cum să cucerești o femeie”. Așa cum am spus mai devreme, totul variază. Am găsit oameni îmbrăcați la patru ace care aveau tableta în mănă și se vedea clar că citeau. Am văzut însă și oameni eleganți, business ce erau cufundați în cărți, cu file.
Astăzi am aflat ceva nou. Se pare că nu aparențele contează ci, ceea ce citești. Acest lucru, bineînțeles, ca o primă impresie. După aceasta zi extenuantă, m-am întors acasă, unde îmi venea să strig în gura mare :” Băi fraților, oamenii citesc!”. Sunt mândră de acest lucru! Sunt mândră pentru că și românii noștri citesc! Sunt mândră pentru că voi fi eu cea motivată să citească mai mult, ba chiar în fiecare zi, ba chiar de fiecare dată când voi merge cu metroul !
Și pentru că am găsit ceva interesant, m-am gândit să vă împărtășesc și vouă !