Inganarea iadului egala cu intoarcerea in abis.
Ea priveste printr-un vis la capatul tunelului.
Miroase pamantul,iar si iar si iar
La nesfarsit...
Si lasa intre craci miresme fara marci
Si plange langa el,langa-un copac fidel
Inecandu-si mierea dupa barci.
Viata ceea fara de cusur loveste tare imprejur
Ineaca orice spirit de speranta,
Imbata fiecare fir de ata.
Arunca in trecut orice soi de inganare,
Orice disperare,
Orice vis ce spera sa ajunga aproape de mare,
Tot ce a facut,tot ce a gresit,sau doar ceea ce a sperat
Totul este ruinat.
Petala ce alta data o mangaia
Manjita toata in ros' e acum
Miroase a sange si a boala
Miroase a nebunia ei goala
Si a o fiinta ce nu poate fi tare...
