sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Ningând peste noi

Nu-mi doresc să se oprească nicicum
Să ningă temeinic, să ne așternem în puf,
Căci nimeni nu-i viu,
Suntem doar noi,cei ce privim în sus!

Să mirosim amândoi a portocala și a fum,
Garnisiți cu scrum desfătat de vânt.
Niciunul nu va conteni de plâns,
Ci împreună vom fi și sclav și stăpân.

Cutreieră-mi trupul și îngroapă-l în cristale căzute acum,
Iar tu, caldura din suflet, din minte, din gând,
Lipește-o prin buze de gâtul robust.

Ningând peste noi
Chipul se arată,
Și-odată cu el mă faci iar uitată.

În albul de afara rămân doar cu umbra,
Cu un cânt de amor fixat parcă-n dor.
Tu îmi ceri imposibilul, dragul de tine…

Ți-e dor de amor, ți-e dor iar de zile,
De nopți călduroase din vara de apoi,
De un corp prea ridicol ce-l chemi tu edenic,
Mie mi-e frig și totuși, mi-e bine, ningând peste noi.

Un comentariu: